Sărută-mă…

October 13, 2007 at 8:52 pm (poetry)

 

Acalmie într-un vetust decor,
În tihnă candelabrul doarme,
Cu mâinile la tâmple, să nu m
ă laşi să mor,
Şopteşte-mi la ureche, sarută-ma în palme.

Zbârcite, pe masă zac gutui,
Sleioşi, pereţii îmi zâmbesc,

Trec apatic secunde amărui,
Şi vine timpul să-ţi spun că te iubesc.

Lascive clipe trec în pripă,
Un junghi mă-ncolţeşte parcă,
Iar eu te rog stăruitor:
Sărută-mă să-mi treacă!

Permalink No Comments

Melancolie…

October 13, 2007 at 8:50 pm (poetry)

Visele întunecate,
Ţi le descopăr prin gânduri deşarte,
Luna… şi ea adoarme
Cu lacrimi uşor curbate
Ce se răsfrâng peste moarte.
Te descopăr prin gânduri deşarte,
Prin visele întunecate,
Mă străpungi ca o săgeată,
Inima mi-e despicată,
Plină de tristeţe şi agonie,
Arde de melancolie,
Când te văd şi mă-ndrăgeşti,
Când de fapt, tu mă deteşti.

Permalink No Comments

Creaţie…

October 13, 2007 at 8:47 pm (poetry)

Ţi-aş da un suflet, dar ar pieri…
Ţi-aş da o inima, dar s-ar opri…
Ţi-aş da speranţă, dar s-ar sfârşi…
Ţi-aş da viaţă, dar ai muri… 

Te-aş crea să fii doar al meu,
Te-aş iubi şi saruta numai eu,
Te-aş adora şi venera ca pe-un zeu,
Toate acestea dac-ai fi al meu.

Te-aş crea, dar n-aş reuşi…
Te-aş chema, dar n-ai veni…
M-ai adora, dar te-ai potoli…
Ar fi iubire, dar s-ar sfârşi.

Permalink No Comments

Locul meu…

October 13, 2007 at 8:43 pm (poetry)

E gol, pustiu, cântă o cioară,
Sunt singură şi-aş vrea să plâng,
Dar nu ştiu pentru-a câta oară,
Şi drumul este atât de lung.

Copacul Morţii scârţâie,
Tu-l legeni, chiar de eu te rog,
Să te opreşti, căci frică mi-e,
Iar gerul rece nu-l suport.

De spini m-agăţ, chiar de inţeapă,
Căci sângele mă incălzeşte,
Iar de urcat, mai am o treaptă,
Dar vorba ta crunt mă izbeşte.

Tare-aş vrea mormânt să am,
Un loc al meu si tu nu eşti,
E rece, dar eu vreau să stau,
Fară ca tu să mă priveşti.

Permalink No Comments

Fatal kiss…

October 13, 2007 at 5:01 pm (poetry)

He turns around and faces her,
His eyes now gleaming with tears,
She knows well what plagues his mind
Having felt the same for years.

His gaze did once more capture her,
His eyes not letting go,
Tearing at her security
And now she can’t say no.

She feels herself losing control,
Embracing this feeling tight,
His eyes do beg her desperately
Hoping their love will live this night.

She reaches out and touches him,
Not quite knowing why,
He feels her fingers stroke his face
And from his lips escapes a sigh.

Suddenly he bends his head
To seize this fatal kiss
And while they let their tears run free
They realize how wrong this is.

The contact is broken, painfully quick,
Yet their hearts are forever bound
And now they both must go and search
For peace that can’t be found.

Permalink 2 Comments