Melancolie…
Visele întunecate,
Ţi le descopăr prin gânduri deşarte,
Luna… şi ea adoarme
Cu lacrimi uşor curbate
Ce se răsfrâng peste moarte.
Te descopăr prin gânduri deşarte,
Prin visele întunecate,
Mă străpungi ca o săgeată,
Inima mi-e despicată,
Plină de tristeţe şi agonie,
Arde de melancolie,
Când te văd şi mă-ndrăgeşti,
Când de fapt, tu mă deteşti.
