Locul meu…
E gol, pustiu, cântă o cioară,
Sunt singură şi-aş vrea să plâng,
Dar nu ştiu pentru-a câta oară,
Şi drumul este atât de lung.
Copacul Morţii scârţâie,
Tu-l legeni, chiar de eu te rog,
Să te opreşti, căci frică mi-e,
Iar gerul rece nu-l suport.
De spini m-agăţ, chiar de inţeapă,
Căci sângele mă incălzeşte,
Iar de urcat, mai am o treaptă,
Dar vorba ta crunt mă izbeşte.
Tare-aş vrea mormânt să am,
Un loc al meu si tu nu eşti,
E rece, dar eu vreau să stau,
Fară ca tu să mă priveşti.
